„M-am despartit de Catalin pentru ca el a ales-o pe mama lui. La scurt timp, am fost anuntata ca el se insoara si am vrut sa stiu cine era femeia care mi-a luat locul. A urmat nunta si…”

Catalin ma iubeste si, chiar daca acum nu este langa mine si fetita noastra, stiu ca intr-o zi va dori sa fim o familie adevarata! il asteptam…

Cred ca sunt o femeie puternica. Am ramas orfana de tata de mica, iar tata a fost un reper important in viata mea. Ani de zile am refuzat cu indarjire ca in viata mamei sa intre un alt barbat, pentru ca niciunul nu mi se parea demn sa-i ia tatei locul. Am avut conflicte cu mama, uneori am fost pe punctul de a ne uri, insa, pana la urma, tot un barbat, actualul ei sot, Alexandru, a facut pace intre noi.

Mama imi reprosa de multe ori ca sunt copia fidela a tatei, ca numai eu trebuie sa am dreptate si ca toata lumea trebuie sa faca ce spun eu. Poate ca avea dreptate. Alexandru, cu mult tact, m-a facut sa accept si sa recunosc ca uneori ma insel si ca nu toata lumea este la fel ca mine. si m-a mai convins sa accept ceva: faptul ca mama nu are de ce sa-si petreaca toata viata singura, chiar daca barbatul de langa ea nu va mai putea fi niciodata cel pe care l-a iubit cu atata pasiune si devotament, si ca poate are si ea nevoie nu doar sa iubeasca, ci si sa se simta iubita, pentru ca este o femeie vulnerabila si fragila, nu ca mine, puternica.

Acelasi lucru mi s-a intamplat si in relatiile cu prietenii mei. intotdeauna, in cuplu, am vrut sa detin eu controlul. Imediat ce am terminat facultatea, mi-am pus singura pe picioare o afacere. Nu m-a ajutat nimeni, am facut totul absolut singura. Am vrut sa le dovedesc mamei si lui Alexandru, dar sa-mi dovedesc si mie, ca sunt in stare sa ma descurc de una singura.

Nu le-am spus nimic, oricum ei erau plecati in calatoria de nunta, care s-a prelungit mai mult decat ma asteptam; am vrut ca totul sa fie gata si doar atunci sa le arat ce-am putut face cu propriile mele forte. Alexandru lucra, intamplator, chiar in acelasi domeniu ca mine, dar n-am vrut sa profit de cunostintele si de relatiile lui. Alexandru a ajutat-o pe mama sa inceapa o viata noua si s-a straduit s-o faca fericita, iar pentru asta i-am fost recunoscatoare.

Dupa ce au iesit la pensie, mama si Alexandru s-au mutat la rudele lui din Italia, intr-o zona minunata, in Toscana – dar unde nu e frumos in Italia? – si de atunci ma invita an de an sa-mi petrec concediile cu ei.

Eu am muncit foarte mult de la bun inceput, pentru ca, atunci cand fac ceva, vreau sa fie bine, sa nu aiba nimeni ce sa-mi reproseze. Am alergat prin toata tara in cautare de clienti si nu o data am ajuns atat de obosita acasa, incat nu mi-a mai ars de nimic.

La un moment dat, l-am cunoscut pe Catalin, un tip de varsta mea, care tocmai terminase si el o facultate, dar parea extrem de derutat si de nesigur pe el. Habar nu avea ce vrea sa faca pe viitor, nici ca meserie, nici in viata lui personala.

Mi-a fost destul de greu sa inteleg cum un barbat de 26 de ani, care ar fi trebuit sa fie de-acum indeajuns de matur, sa nu stie incotro s-o apuce. Poate ca tocmai asta m-a atras la el, nevoia de a-l proteja. Se implicase intr-o afacere cu cativa prieteni si cu mama lui, era agent de vanzari si incerca sa plaseze niste produse naturiste si sa popularizeze o intreaga filozofie legata de ele.

Si el, si mama lui erau vegetarieni convinsi, dar asta nu m-a deranjat, ci faptul ca mama lui este genul de femeie careia-i place sa controleze totul, care se implica mult prea mult in viata fiului ei.

Prima noastra intalnire a fost un fiasco. Am ajuns sa ne contrazicem furtunos de la inceput; ea a sperat ca eu sa cedez macar din politete, dar eu n-am facut-o, iar lucrul acesta a starnit-o serios impotriva mea si am banuit de atunci ca relatia mea cu Catalin va fi, in cele din urma, sortita esecului, daca el nu reuseste sa iasa de sub tutela mamei lui.

I-am propus sa se mute la mine, sa lucreze cu mine, ca sa avem in felul acesta mai multe lucruri in comun si sa-l ajut sa fie mai departe de mama lui.

La inceput, totul a mers bine, numai ca, pe masura ce trecea timpul, mi-am dat seama ca el s-a obisnuit atat de mult sa fie condus, incat nu poate functiona altfel. Ori de cate ori aveam discutii mai aprinse, sfarsea prin a-si lua lucrurile si a se muta inapoi la maica-sa, ceea ce ma scotea din sarite.

Incepusem sa tin la el si eram absolut sigura ca, daca ne-am putea trai viata singuri si ne-am conduce numai dupa ceea ce simtim si gandim, ne-ar merge foarte bine. De cate ori il sunam si-l chemam inapoi insa, aparent ne impacam, dar el parea de fiecare data schimbat. Era limpede ca mama lui isi vara coada tot mai mult intre noi si tensiunea in cuplu crestea.

Am incercat sa stau de vorba cu el de mai multe ori, sa-i spun ca-l iubesc si ca as vrea sa ramanem impreuna, insa era de ajuns ca mama lui sa dea un singur telefon si sa-l cheme la ea, ca tot ceea ce reusisem pana atunci sa construiesc se naruia intr-o clipa.

Mama lui nu s-a putut abtine si, intr-o zi, mi-a cerut sa ne intalnim. Cand ne-am vazut, mi-a spus direct ca nu sunt femeia potrivita pentru fiul ei, ca am un stil prea dictatorial, ca vreau ca el sa joace numai dupa cum ii cant eu si ca nu ma intereseaza absolut deloc ce simte sau ce-si doreste el.

Asta era culmea! Tocmai ea imi vorbea mie despre asa ceva, ea care-l manevra pe Catalin ca pe o marioneta! Evident, intalnirea noastra s-a incheiat cu amenintari si cuvinte grele.

Nu vreau sa mi le mai amintesc, dar stiu ca, atunci, m-am hotarat sa-i mai acord lui Catalin o ultima sansa, iar daca avea sa dea gres, urma sa-i cer sa ne despartim, chiar daca ma durea sa fac asta.

Catalin a ales-o pana la urma pe mama lui si i-am respectat alegerea. Dupa aceea, drumurile noastre s-au despartit. Eu mi-am petrecut tot mai mult timp cu mama si cu Alexandru, stateam in tara doar cand aveam clienti si probleme serioase de rezolvat.

Citeste continuarea

Lasă-ne un comentariu!