Era însărcinată în 6 luni când Adi, soțul ei, i-a spus că își face o amantă. Culmea, nevasta le știa și programul, dar motivul pentru care a acceptat acest lucru e incredibil. Fabulos ce-a urmat. Toți au felicitat-o pentru ceea ce i-a făcut bărbatului infidel

Am divorțat acum 35 de ani, și alea nu erau vremuri de dat divorț, credeți-mă! l-am iertat multe soțului meu, însă faptul că a trebuit să accept să aibă o amantă, eu fiind însărcinată, mi-a distrus viața. Era să pierd copilul, și asta n-am mai suportat!

Gânduri bune sau rele, contează ce înmagazinăm în minte. Dar, mai ales, contează și cât de des le actualizăm. Pentru că, dacă îți dorești zi de zi aceleași lucruri, o ureche mare și invizibilă le aude. și le împlinește. Culmea, exact atunci când ai nevoia cea mai mare.

Pe vremea când am divorțat eu, acum 35 de ani, era o erezie să-ți lași bărbatul. Cel puțin așa era considerat în orașul meu natal. Să nu credeți că provincia e moartă! Drame și nefericiri se consumă și aici. La fel, împliniri și fericiri.

De altfel, dragostea e universală, e o lecție pe care o știm cu toții. Universali sunt și unii bărbați. Iată altă lecție de care au parte multe femei! Printre ele, mă aflu și eu. Eram însărcinată în 6 luni când Adi a venit la mine și mi-a zis foarte franc:

— Lidia, să știi că eu nu o pot duce mult timp așa!
— Așa cum? l-am întrebat eu curioasă de ieșirea lui.
— Așa fără amor!
— Nu poți să mai ai și tu puțină răbdare?

— Jumătate de an am suportat! Nu mai pot încă 3 luni!
— Numai la prostii îți stă capul, bărbate! De parcă nu ai ști că risc să pierd sarcina…
— Riști mai mult de-atât! a adăugat el.
— Ce mai risc, Adi?
— Să mă pierzi și pe mine!

— Dar știi că ai tupeu! Cine te-a învățat să îmi spui prostiile astea?!
— Eu îmi găsesc o femeie, nu mai pot rezista fără relatii intime!
— Găsește-ți și du-te învârtindu-te! Ești luat cu capul! i-am spus soțului meu extrem de nervoasă.

Deci asta era problema lui… și dacă nu ar fi știut că duc greu sarcinile… Pierdusem două. Cine a trecut prin așa ceva știe ce înseamnă asta. Cine nu, nu-i doresc! Eu am crezut că bărbatul meu glumește, dar, din păcate, vorbea serios.. Eram dispusă să îmi risc căsnicia numai să pot aduce și eu pe lume un copil.

Am luptat cu mine să nu mă consum și să nu bag în seamă prea tare cuvintele lui Adi și, puteți râde de mine!, am acceptat să-și ia o amantă. Le știam chiar și programul, imaginați-vă! Nu am mai zis secretul meu nimănui, de teamă să nu râdă lumea de mine.

Aveam senzația că toți din jurul meu sunt fericiți, mai puțin eu. Că toți se împacă de minune cu soțul sau soția, mai puțin eu.

Ce era să fac? îmi doream copilul, voiam să îl păstrez și pe Adi, ca să nu crească fără tată, în consecință, aveam o luptă grea de dus. Din cauza stresului, s-a întâmplat și nenorocirea!
— Lidia, ți-am zis să nu te stresezi! E plină balta de pești, dragă!
— Mă lași?! Tu vorbești din cărți? Pune-te în locul meu ca să înțelegi situația…

— Iubito, tu ce ți-ai dorit? Bărbat sau copil? Nu știi că toți sunt la fel?!
— Mi-am dorit familie, Doina! Familie!
— Familia poate fi formată și din două persoane, iar aceste două persoane pot fi mama și copilul… încerca să mă încurajeze vară-mea, Doina.

— Greșit, Doina! Pentru mine lucrurile sunt mai clare, clasice aș putea spune: familia înseamnă mamă, tată, copil, i-am dat eu replica.
— Găsești tu și tată, numai stai liniștită!
— Of… De aș putea…

Am născut prematur, din cauza stresului. într-o primă fază, am putut accepta faptul că Adi se ducea la o femeie, știam ziua și ora. De nu le-aș mai fi știut… Nu am zis nimic, am ținut în mine. Dar chestia asta m-a tulburat atât de tare, încât am născut prematur, cum v-am spus…

Citeste continuarea

Lasă-ne un comentariu!