„După mulți ani de căsnicie, într-o zi soțul meu a plecat fără să își ia rămas bun. A închis ușa în urma lui și dus a fost pentru trei zile. Când s-a întors nu mi-a spus absolut nimic și 2 săptămâni nu a ieșit din casă. Nu înțelegeam nimic până într-o seară

Poate unul dintre cele mai dificile momente într-o căsnicie e acela în care intervine neîncrederea între parteneri. știu asta fiindcă acum ceva vreme am trecut printr-un coșmar ce părea să nu se mai sfârșească. Gelozia și suspiciunea puseseră stăpânire pe mine și-mi imaginam cele mai negre scenarii cu privire la soțul meu.

— Iubito, e mai bine să nu știi, deocamdată, unde mă duc.
— Mai bine pentru cine? Măcar spune-mi că ți-ai găsit pe altcineva!
— Nu aș putea să te mint. Nu mi-am găsit pe altcineva. Te iubesc!

Fără să își ia rămas-bun, a plecat. A închis ușa în urma lui și dus a fost pentru trei zile. De fiecare dată când încercam să îl sun, avea telefonul închis. Eram de multă vreme împreună și nu cre-deam că vom ajunge să ne ascundem unul de altul. Cel care fusese sprijinul meu a început dintr-odată să dispară fără urmă.

Alina, nașa noastră de cununie, m-a sunat să ne întâlnim, pe la mijlocul lunii mai. Obișnuiam să ne petrecem concediile și sărbătorile împreună.

— Miruna, ai vorbit cu Adi? Dinu vrea să luăm bilete în Corfu. Ieșim mult mai ieftin dacă le cumpărăm de acum. Și avem și 30% reducere pentru plata integrală.

— Alina, nu știu ce să zic. Îmi doresc foarte mult să mergem, dar nu am apucat să vorbesc cu Adi… E tot timpul grăbit. A început să lipsească de acasă…

Pentru că îmi este prietenă din copilărie, Alina și-a dat seama că se petrece ceva în relația noastră. M-a invitat să discutăm pe larg, la o cafea. Ne-am întâlnit a doua zi, într-un mall din centrul orașului.

— Hai să căutăm o masă mai retrasă. Nu vreau să fim auzite.

— Ai început și tu să te ascunzi, dragă? Eu nu înțeleg ce se petrece cu tine și cu Adi. Vă comportați de parcă ați fi copii mici. Ce joc mai e și ăsta?

— Din păcate nu e un joc, dragă Alina. Adi a început să dispară. Își închide telefonul și trei zile nu reușesc să dau de el.

Când îl întreb unde stă atâta timp, îmi spune doar să am încredere în el și că mă iubește. Nu știu ce să mai cred…

— Te gândești că ar putea avea pe altcineva?

— Mă gândesc la orice, Alina!

— Propun să îl urmărim.

— Și cum am putea să facem asta dacă nu știm unde își petrece timpul?

— Dragă, ne deghizăm și mergem în spatele lui! Nu o să ne recunoască.

Fără să mă gândesc prea mult, am acceptat ideea Alinei. Am cumpărat două pălării cu boruri mari, albastră pentru Alina, roz pentru mine, ochelari de soare cu lentile generoase, rochii lungi, colorate și balerini, ca să ne fie ușor să ne ținem după Adi. Când a venit acasă, nu l-am supus interogatoriului, ca de obicei.

— Nu mă întrebi unde am fost trei zile? m-a întrebat el, curios.

— Nu, am încredere în tine.

— Și eu mă pregăteam să îți spun totul…

— Dacă ai ceva de spus, spune!

— Poate după ce mâncăm. Am stat atât de mult în tren, încât sunt lihnit de foame!

„În tren?”, mă întrebam în gând. „Auzi la el, ce tupeu! O fi fost cu amanta în vacanță, doar e la modă acum.” Am înghițit în sec. Abia m-am abținut să sar la gâtul lui. Cum a intrat la duș, am sunat-o pe Alina și i-am povestit. I-am reconfirmat că doream să îl urmărim și am stabilit ca, imediat ce Adi părăsea casa, să o sun și să pornim pe urmele lui.

Numai că, în următoarele două săptămâni, Adi nu a plecat nicăieri. Nici măcar să ducă gunoiul. Stătea pironit pe fotoliu și citea non-stop ziarele pe net. Mi-a ieșit din cap ipoteza amantei și am început să îl suspectez că intrase în vreun clan mafiot. Am sunat-o din nou pe Alina:

— Dragă, ăsta nici cu gunoiul nu vrea să meargă. Îi este frică. Dacă mă duc să cumpăr o pâine, încuie ușa de două ori în spatele meu. Îi este teamă, clar.

— În cazul ăsta, mai bine venim să vă luăm la noi. Dacă vă treziți cu mafioții peste voi în miezul nopții? Vorbesc cu Dinu și venim să vă luăm diseară. Pregătește haine pentru câteva săptămâni.

— Bine, Alina. Nici nu știi cât de eliberată mă simt. îmi era frică să mai dorm în casa noastră!

Pe la ora 19 a sunat interfonul. Mi-am luat rucsacul în spate și m-am uitat la Adi, care nu se clintea.

Citeste continuarea

Lasă-ne un comentariu!