Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112… continuare

Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, în această dimineață Remus Rădoi zis „Codiță” ar fi numărat bani. Cel mai deștept dintre interlopii din Olt, cum îi place să se considere, Remus Rădoi a învățat de la domnii deputați că poți câștiga mai mult furând legal decât făcând cămătărie, trafic de persoane, trafic de droguri, proxenetism, cum fac clanurile rivale.

E mândru de imperiul lui, s-a onorabilizat: are contracte cu CFR, cu Finanțele Publice Craiova, cu DSP-ul, cu Consiliul Județean Dolj, cu Primăria din Caracal și chiar cu cea din Deveselu.

Oltean și filoamerican, se simte, într-un fel, responsabil și el de dezvoltarea parteneriatului transatlantic. Dacă n-ar fi el și miliția lui paralelă, în Oltenia ar fi haos. Îl disprețuiește pe Alexe, îl consideră un narcisist incompetent, când are un caz polițiștii lui orbecăie ca niște cretini. În schimb, el are 1800 de angajați, băieți crescuți pe străzi, cărora se mândrește că le-a dat o pâine și un cod al onoarei.

Poliția aia la vedere apelează frecvent la poliția lui Codiță. Domnul Ciocan, deputatul, îl salută cu respect. Remus Rădoi are stil și papagal, vorbește mai bine ca 90 la sută dintre papagalii din Guvern, ar putea, dacă ar ști că nu va da de și mai mulți proști, să intre în politică, să se facă senator.

Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, clanurile Oacă și Vacă ar fi semnat un armistițiu în această dimineață în jurul unui grătar, făcut în curtea surorii lui Oacă. I-ar fi invitat și pe vecinii din vilele din jur, adică pe procurorul Cristian Popescu și pe domnul Mirea, șeful Poliției. Și de ce nu și pe Rico, finul domnului Florin Iordache.

Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, Florin Iordache și-ar fi programat un talk show pentru seara de luni, ca să anunțe că reforma PSD în Justiție continuă, chiar și după decizia nedreaptă a CCR pe codurile penale.

S-ar fi vărsat lacrimi în amintirea martirilor din pușcării, dintre care primul este Domnul nostru Liviu Dragnea, cel care ne-a lăsat moștenire acest stat.

Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, ne-am fi pierdut vara numărând gafele Vioricăi Dăncilă și căutând urma lui Klaus Iohannis plecat în concediu. Ne-am fi delectat serile cu părerile Ecaterinei Andronescu și am fi așteptat primul interviu lacrimogen din spatele gratiilor cu Liviu Dragnea.

Ne-am fi conservat în zeama noastră națională. Am fi trăit cu iluzia că suntem un stat, că avem instituții care ne apără și ne protejează, că acolo sus mai există și oameni competenți, nu or fi toți tâmpiți.

Dar pentru că un fluturaș s-a încăpățânat să dea din aripi până în ultima clipă, toată această instalație grotescă numită stat român s-a prăbușit sub propria farsă. De aseară, de când surse oficiale o declarau pe Alexandra moartă, oamenii întâmpină această veste cu neîncredere, convinși că este vorba de o mușamalizare.

Este perfect de înțeles această reacție: când verdictul vine la capătul unui șir nesfârșit de minciuni și de complicități criminale, nimeni nu mai crede o iotă din ce ne transmite statul.

Nu vreau să folosesc vorbe mari, dar cred că statul român își joacă existența la Caracal. Un stat nu există decât dacă cetățenii lui cred că există. Statul este un intangibil, un construct mental al omului, care este dispus să-și ofere banii și încrederea lui în schimbul altor beneficii intangibile, printre care și garanția dreptului la siguranță. De o săptămână, sentimentul general e că suntem pe cont propriu.

PS. Neluțu Măceșanu a primit aseară un telefon de la ministrul Justiției, prin care i s-a adus la cunoștință că probele ADN relevă faptul că Alexandra a murit. Neluțu Măceșanu nu a apelat la interlopi pentru a-i găsi fata, ci tot la instituțiile statului ăstuia debil.

În singura declarație de presă pe care a făcut-o joi noapte, tatăl Alexandrei a spus că are încredere că polițiștii îi vor găsi fata și i-o vor aduce teafără acasă. Mi s-a strâns stomacul. Dacă Alexandra nu ar fi sunat la 112, chiar dacă poate intuiam, n-am fi știut niciodată pe ce lume trăim.

Dumnezeu să ne ierte!

Lasă-ne un comentariu!